Antiqua civitas constructione

In unum crisium nervosum sum ad incipit ut fine! Miserum universalis… Deo, miserere anima mea, strategiis adictus. Cum desigur aţi reuşit să deduceţi cu toţii, că doar sunteţi urmaşi de-ai romanilor, ego fac nervos cu nervii şi toate extremităţile la jucarea acestui joc!

Părinţii lui Imperium Romanum au avut de ales între două chestii atunci când s-au pus pe lucru la această continuare: fie simplificau jocul, fie îşi mai băteau niţel capul cu el. Au ales să simplifice jocul... şi să ne dea nouă bătăi de cap! Personal, vă mărturisesc că nu mă pot obişnui cu sărăcia animaţiilor jocului: faţă de furnicarul din parte, în această continuare bieţii sclavi aproape că nu mai transportă nimic... nu tu grâne către moară, nu tu făină către brutărie sau lemne la şantierele de construcţii. Din păcate, această categorie a încetat să mai fie inima economiei romane.

Până să apară Bad Company 3 va mai curge destulă apă pe pârâurile, râurile sau fluviile ce vă sunt prin preajmă, aşa că, dacă nu aţi jucat încă Bad Company 2, cred că ar fi cazul să o faceţi. Citiţi mai jos un review pe care l-am scris acum trei anişori pentru răposatul Eurogamer şi trataţi textul ca la vremea apariţiei jocului. Dacă mai puteţi. Dacă nu, nu.

Cvartetul curat-murdar

La vederea lui Bad Company 2 am rememorat discuţiile cu amicii, la bere: “Îţi aduci aminte când crapă totul în jurul tău şi trebuie să faci câteva zeci de metri sprint cu ruşii-n coastă? Când crezi că i-ai terminat pe toţi, hop, ei apar... şi reapar... Frate, da’ au slavii ăştia o viteză de reproducere, ceva de speriat! Ca să salvez liniştea Occidentului, am străbătut toată distanţa cu un glonte înfipt în fesa dreaptă... sau era cea stângă? Nu mai reţin exact, dar ştiu că mi-a luat ceva timp pentru că sângeram abundent şi încă mai am nişte probleme cu hemoroizii.”

Credeţi că toate jocurile din seria Painkiller au fost nişte hituri? Heh, mai zăboviţi niţel pe gânduri că s-ar putea să vă înşelaţi. De exemplu, Painkiller: Resurrection: decât să-l joci, mai bine te uiţi la Turkish Kanal D la Suleiman Magnificul sau cum i-o spune serialului ălui cu ADN de telenovelă... Am scris acest review pe la finele lui 2009, aşa că trataţi-l ca atare.

În ultimele luni, cehilor de la Bohemia Interactive nu prea le-a stat capul la dezvoltarea lui ArmA 3, mai ales că doi dintre producători sunt încă închişi în Grecia pe motiv de spionaj. Cu toate acestea, jocul ar trebui să apară în cursul acestui an... Până atunci, însă, dacă sunteţi fani de simulatoare de război în toată regula, nu aveţi decât să jucaţi ArmA 2, FPS apărut în 2009, da’ încă valabil. Nu l-aţi jucat încă? Nu-i nimic, citiţi acest review pe care l-am publicat la vremea apariţiei jocului şi vedeţi dacă vi se potriveşte.

Dragi "tovarăşi şi pretini" ai FPS-urilor, azi m-am îndurat de voi şi, iaca, în imensa mea bunătate şi iubire de aproapele vă cadorisesc cu un review oldie, pe care l-am scris cu ceva timp în urma pentru... da, aţi ghicit, răposatul Eurogamer. Este vorba despre F.E.A.R. 2: Reborn, joc ce putea măcar să aibă bunul simţ să egaleze, la vremea apariţiei lui, măcar calitatea lui F.E.A.R. 2: Project Origin, că pe primul F.E.A.R. nu cred că-l mai ajunge vreun FPS prea repede.  Din păcate, n-a fost să fie, ca să mă dau filosof şi să zic ca nenea Noica.