log in

Preview & Review

Review F.E.A.R. 2: Reborn

Dragi "tovarăşi şi pretini" ai FPS-urilor, azi m-am îndurat de voi şi, iaca, în imensa mea bunătate şi iubire de aproapele vă cadorisesc cu un review oldie, pe care l-am scris cu ceva timp în urma pentru... da, aţi ghicit, răposatul Eurogamer. Este vorba despre F.E.A.R. 2: Reborn, joc ce putea măcar să aibă bunul simţ să egaleze, la vremea apariţiei lui, măcar calitatea lui F.E.A.R. 2: Project Origin, că pe primul F.E.A.R. nu cred că-l mai ajunge vreun FPS prea repede.  Din păcate, n-a fost să fie, ca să mă dau filosof şi să zic ca nenea Noica.


Cine sunt eu? Încotro mă îndrept? Care-i sensul existenţei mele? Doar n-oi fi ajuns, Doamne-iartă-mă, de râsu’ lumii vreo abominaţie de Alma Pater, în lumea asta rea şi crudă, în care-i posibil orice?! F.E.A.R. 2: Reborn nu vă dă răspunsurile la întrebările pe care vi le-aţi pus la finalul lui F.E.A.R. 2: Project Origin. În Reborn, nu sunteţi Michael Becket şi nu există nicio legătură între scenariile celor două jocuri: jucaţi cu Foxtrot 813, un soldat Replica, băiet care a supt de la altă mater decât ceilalţi soldaţi pe care Paxton Fettel vrea să-i infiltreze ca să-şi semnaleze întoarcerea în lumea celor vii. La nivelul gameplay-ului, Reborn nu aduce nimic inovator, însă ideea de a fi „băiatul rău” este amuzantă. Nu de alta, dar e haios să te trezeşti în pielea unui tip pe care l-ai eradicat din răsputeri în episoadele anterioare! Prima impresie este că producătorii au făcut totul ca să vă simţiţi ca acasă în acest DLC: comandourile ATC, bestiarul, armele, slow-mo, progresia ce alternează constant interioarele cu exterioarele, totul e ca în Project Origin...

 

M-am (re)născut de ziua mea

... Şi, aidoma lui F.E.A.R. 2: Project Origin, Reborn a renunţat la ceea ce a însemnat unul din marile plusuri ale primului F.E.A.R.: F.R.I.C.A. Noul conţinut nu vrea să bage spaima-n voi, ci, în afară de câteva halucinaţii ieftine, jocul este axat pe intensitatea luptelor, cu scripturile obişnuite în ceea ce priveşte atmosfera. Rezultatul? Un fel de rezumat al capitolelor precedente cu o intensitate mai mare decât eraţi obişnuiţi până acum. Majoritatea timpului hălăduiţi prin locaţii făr’ de prea multă originalitate (cu excepţia unei clădiri ce se prăbuşeşte): de la canale puturoase la coridoare ce n-au mai cunoscut mângâierea măturii femeii de serviciu.


Dacă gunfights din Reborn sunt în majoritatea timpului restrânse la environments închise şi strâmte, Monolith şi-a dat silinţa să realizeze niveluri ceva mai deschise ca să aveţi posibilitatea să reacţionaţi mai liber decât aţi făcut-o până acum. Asta în teorie. În practică, parcă preferi să ţii capul la cutie în spatele unui obiect de decor ca să eviţi o moarte subită pe care ţi-o oferă sniperii, şi să aştepţi ca un camper ca adversarii să vină peste tine şi să să-i termini. În acest nobil scop, mâna de misiuni ce compun Reborn vă oferă clasicele checkpoints, cu tot tacâmul de suplimente de arme şi medikits după fiecare luptă, pe care le găsiţi ca pe chiştoacele de ţigări aruncate pe stradă.











Merită sau ba?

Pe de o parte, Reborn este „un alt FPS”, dens şi bine legat, ce-i drept, dar căruia îi lipseşte acel ceva ce să-l deosebească de masă. Acest ceva este tocmai scenarizarea sumbră, horror, de care s-a bucurat F.E.A.R.: First Encouter şi pe care atât Project Origin cât şi noul DLC au uitat-o prin sertarele birourilor Ikea ce abundau în primul episod. Pe de altă parte, Reborn este un FPS intens şi dinamic, uneori frustrant, dar care vă va plăcea cu siguranţă... dacă v-a plăcut F.E.A.R. 2: Project Origin, căci atmosfera este foarte asemănătoare celei din jocul de origine, iar finalul ar putea deschide calea unui F.E.A.R. 3.


Muzicile sunt aproape identice, mai degrabă variaţiuni pe aceeaşi temă din Project Origin, carevasăzică atmosfera rămâne la fel de plăcută sub acest aspect. Unele teme majore sunt chiar reluate din F.E.A.R.: First Encounter, mai exact, cele ce au o legătură cu Fettel. Finalul jocului n-o să vă lase gură-cască, dar este măreţ la vedere. Dacă n-aţi şti de la bun început cum se termină, ar fi ok, aşa însă... Din păcate, durata de viaţă a lui Reborn frizează nesimţirea: o oră şi jumătate pe nivelul normal de dificultate şi vreo două ore pe „ăla greu de tot”... Diferenţa este dată de câteva pasaje de o dificultate cumplită, în special lupta finală, unde vă veţi lăsa fulgii de câteva ori dacă nu sunteţi blindaţi cu medikits şi muniţie. Aşadar, vă recomandăm călduros să jucaţi F.E.A.R. 2: Reborn pe dificultate maximă dacă vreţi niţel challenge şi dacă nu vreţi să înjuraţi de toţi zeii FPS-urilor producătorii care v-au smuls din buzunare 8 euro pentru un DLC.

 

6,3

Ciprian Coroianu

Adauga cu comentariu


Security code
Refresh

Log in or create an account